Strategii de abordare a obezității

CÂTEVA STRATEGII UTILE ÎN TRATAMENTUL OBEZITĂŢII

Definitia obezitatii nu poate fi una simpla, deoarece obezitatea difera structural in functie de cauza care a produs-o. Si de obicei nu e vorba de o cauza singulara ci de un ansamblu de factori genetici, sociali si ereditari care printr-un comportament neadecvat capacitatilor metabolice ale individului, se decompenseaza si rezulta ceea ce vedem cu totii ca este obezitatea: acumularea patologică de ţesut adipos, care depăşeşte 25% din greutatea corporală la bărbaţi şi 30% la femei, cu dispozitie specifica varstei, sexului si factorilor cauzali despre care am vorbit mai sus.

Indicele de masă corporală este măsura după care putem aprecia gradul obezității.

IMC = greutatea (kg.) / înălţimea2(m.)

Din cauza etiologiei complexe, pilonii de rezistenţă ai tratamentului obezităţii sunt:

I. Regimul hipocaloric

Este evident că nu te îngrași cu aer, dezechilibrul între aport și consum este prima cauza evidentă.

Dar atenție:
1) pacienţii obezi nu mănâncă neapărat mai mult, dar alimentaţia lor este, în general, dezechilibrată (exces de grăsimi şi glucide);
2) regimurile alimentare nu trebuie să fie standard, ci alese în funcţie de preferinţele culinare şi condiţia socio-economică a pacientului;
3) un regim cu 1.000 - 1.500 kcal / zi* poate reduce greutatea corporală cu cca. 8% într-un interval de 3 - 12 luni;

*Une xemplu de regim cu 1200 kcal/zi:
•  mic dejun: ceai/cafea fară zahăr
•  prânz: supă de legume, carne I OOg, legume verzi, desert lactat degresat, fară zahăr
•  gustare: brânză degresată (0%) + fructe
•  cina: salată de crudităţi + ulei 5 g, peşte 100 g, iaurt
Dacă se adaugă 100 g pâine/zi, se obţin 1.500 kcal.

Alimente permise/recomandate	Alimente 'interzise' ăn obezitate
• Carne slabă: vită, pasăre, curcan, iepure, peşte; organe: inimă, ficat, limbă, rinichi	• Mezelurile şi sosurile de orice fel
• Legume proaspete, conservate sau congelate	• Dulciurile, gemurile, mierea, îngheţata, ciocolata, bomboanele; sunt acceptate numai dacă sunt făcute din lactate degresate şi fără zahăr
• Lactate proaspete: lapte degresat, iaurt degresat şi neîndulcit, brânza dietetică	• Alunele, nucile, stafidele, smochinele, curmalele, prunele
• Cafea, ceai şi alte băuturi fără zahăr	• Băuturile cu zahăr, sucurile de fructe şi cele alcoolice
• Ulei / unt / margarină: 1 Og / zi
• Ouă: 2 / săptămână
• Paste / orez / cartofi: 150g / zi
• Pâine: 1 OOg / zi
• Fructe: 150g / zi

Se vor bea lichide astfel încât să se asigure o diureză de 1,5 I / zi.

II. Activitatea și stilul de viață

•   Are capacitatea de a regla IMC al unui pacient sănătos, in aproxmativ un an de zile, folosind doar disciplina alimentara si activitatile fizice regulate.

•   Execiţiul fizic, orice fel de activitate fizică este bună, atât timp cât este zilnică, de o intensitate si durata suficientă pentru a pune in miscare sangele si a mobiliza acizii grasi din depozite si în masura:în care realizează un consum de calorii mai mare decât aportul: de exemplu, mersul pe jos timp de o oră pe zi sau o oră la două zile.

III. Motivarea și automotivarea

•   Terapiile cognitiv-comportamentale (Atunci când tratamentul axat pe dietă  nu dă rezultatele scontate, accentul trebuie pus pe tipul de comportament alimentar)

IV. Tratamentul medicamentos al obezității

•   Tratamentul farmacologic (sibutramina, orlistat) - este rezervat cazurilor când IMC > 30, având factori de risc asociaţi sau complicaţii.

V. Tratamentul chirurgical al obezității

•   Tratamentul chirurgical - reprezintă ultima linie de intervenţie, atunci când IMC > 40, şi celelalte metode au eşuat, deoarece există factori de risc sau complicaţii multiple care trebuie cumpănite corect ănainte de a recomanda intervenția chirurgicală.

 În practică întâlnim adesea căteva tipuri comportamentale de pacienți:

1. Pacienţi cu obezitate patologică, veche:

• tratamentul obezităţii - obiectivul stabilit trebuie să fie realist: un pacient cu IMC > 30 va fi sfătuit să slăbească nu până la o greutate normală, ci până la acea greutate care să permită evitarea complicaţiilor;

• tratamentul factorilor de risc individuali: dislipidemie, HTA, diabet;

• tratamentul complicaţiilor - reumatismale (artroze, dorsalgii), dermatologice (dermatoza pliurilor), respiratorii (sindromul de apnee în somn), digestive (afecţiuni ale veziculei biliare).

2. Pacienţi supraponderali, cu risc de obezitate:

•  identificarea tulburărilor de comportament alimentar: ronţăitul între mese cu rol anxiolitic, hiperfagia prandială, bulimia;

•  investigaţii pe linie endocrinologică;

•  exerciţii fizice, dietă şi terapii cognitiv - comportamentale.

3. Pacienţi la risc (copii din părinţi cu obezitate patologică):

•  markeri genetici;

•  factori de risc comporamentali si alimentari specifici familiei sau zonei

•  prevenţia se face optim prin regim, exerciţiu fizic regulat şi educaţie sanitară adecvată.

Cel mai bine este să întrebați un specialist, fie medicul de familie dacă vă este apropiat, fie să apelați la un medic online.

Cu respect,

Dr. Daniel Ganea

Medic de familie, Ecografie, Consultatii medicale la domiciliu

http://FACEBOOK.com/ConsultatiiLaDomiciliu